Primele momente de după masacrul de la Jonestown. „Am fost șocat cu totul la vederea numărului mare de cadavre întinse pe jos”

Masacrul de la Jonestown, cunoscut și sub numele de tragedia de la Jonestown, a fost o crimă prin sinucidere în masă a membrilor cultului Peoples Temple comisă la ordinul liderului lor, Jim Jones, care a avut loc la 18 noiembrie 1978. Este unul dintre cele mai mari incidente de moarte intenționată a civililor din istoria Americii, incident în urma căruia au murit 918 de persoane, inclusiv bătrâni și copii, dar și câteva animale.

După ce membrii cultului l-au atacat pe congresmanul Leo Ryan, care investiga cultul, scrie britannica.com, Jones a pus în aplicare acest plan de sinucidere la complexul Jonestown. O băutură din fructe făcută din cianură, tranchilizante și sedative, a fost administrată copiilor și membrilor adulți, ucigând peste 900 de persoane (inclusiv 300 cu vârste sub 17 ani), Jones murind din cauza unei răni prin împușcare. Cei mai mulți dintre adepții lui Jim Jones erau afro-americani.

• Cele mai vechi dovezi ale creștinismului la nord de Alpi
• Singura relatare „de la fața locului” dezvăluia data exactă în care orașul Pompeii a fost distrus

Deși Peoples Temple a fost activă în cauze umanitare în comunitățile sale, tratamentul aplicat de Jones adepților săi a fost adesea mai puțin uman. Membrii Templului erau în mod regulat umiliți, bătuți și șantajați, iar mulți erau constrânși ori spălați pe creier să cedeze bisericii bunurile lor – inclusiv casele. Membrii de culoare și membrii altor grupuri minoritare erau amenințați că, în cazul în care părăsesc Templul Popoarelor, vor fi adunați în lagăre de concentrare administrate de guvern. Membrii familiilor erau ținuți separați și încurajați să se toarne unii pe alții. În 1977, după ce presa a început să pună întrebări cu privire la activitatea lui Jones, acesta s-a mutat cu câteva sute de adepți la Jonestown, un complex pe care îl construise în Guyana timp de trei-patru ani.

Jim Jones (1931 – 1978), liderul cultului Peoples Temple, între 1955 și 1978, înaintea ordonării adepților lui să se sinucidă în masă, a avut o istorie controversată. Jones și-a deschis prima parohie la mijlocul anilor 1950, în Indianapolis, inițial neafiliată la nicio confesiune anume, congregația sa, cunoscută (aparent) pentru integrarea rasială, devenind ulterior Peoples Temple. În 1960, Peoples Temple s-a afiliat cu Discipolii lui Hristos, Jones fiind hirotonit în biserica respectivă. La mijlocul anilor 1960, Jim Jones s-a mutat împreună cu adepții săi în California, acolo înființând Templul Popoarelor. Deși activ în cauze umanitare, Jones și-a supus adepții la abuzuri, contrângere și spălare pe creier. Membrii erau umiliți, bătuți, șantajați și forțați să își cedeze bunurile bisericii. Adepții de culoare și cei aparținând minorităților au fost determinați să creadă că plecarea din comunitate îi va trimite într-un fel de lagăre de concentrare administrate de guvern.

De la un moment dat, când autoritățile americane au început să îi suspecteze practicile lui Jim Jones, demarând niște anchete, impostorul s-a mutat (în 1977) la Jonestown, în Guyana, luând cu el sute de adepți. Complexul i-a oferit lui Jones autonomie, deoarece autoritățile locale aveau un control redus asupra Jonestown. În noiembrie 1978, congresmanul Leo Ryan a vizitat comunitatea în Jonestown, în urma unor rapoarte privind abuzurile din cadrul cultului. Unii membri au încercat să plece împreună cu Ryan. Au supraviețuit tentativelor de omor cu puțin timp înainte ca aceștia să părăsească incinta, vehiculul continuându-și drumul cu Ryan la bord. Membrii Templului au lansat apoi un atac asupra pistei de aterizare de unde Ryan și compania sa urmau să plece. Cinci persoane, inclusiv Ryan și trei membri ai presei, au fost împușcate și ucise, iar alte 11 au fost rănite. În urma incidentului, Jones a ordonat o sinucidere în masă folosind băuturi din fructe în care a pus cianură, ca parte a planului său de „sinucidere revoluționară”. Celor care nu se aflau în Jonestown, le-a transmis ordinul prin radio. Într-o primă fază, băutura le-a fost administrată bebelușilor și copiilor cu ajutorul unei seringi, fiind înghițită apoi de adulți. Cei care s-au răzgândit și nu au mai dorit să bea cocktail-ul ucigaș au fost forțați pur și simplu. Acestui masacru au supraviețuit mai puțin de 100 de persoane, cei mai mulți dintre ei reușind să dezerteze din „lagărul terorii lui Jones” în acea zi.

S-au găsit la Jonestown un depozit plin cu arme de foc, sute de pașapoarte (închise într-un seif pentru ca oamenii să nu poată pleca) și 500.000 de dolari (plus alte milioane depuse în mai multe conturi din străinătate). După acel eveniment,Templul Popoarelor s-a desființat efectiv, un singur om, Larry Layton (membru al cultului) fiind judecat în SUA pentru implicarea sa în evenimentele din 18 noiembrie, fiind găsit vinovat de conspirație și complicitate la uciderea oficialului ambasadei SUA, Richard Dwyer. Un alt bărbat, Charles Beikman, care a pledat vinovat pentru tentativa de asasinare a unei tinere, a executat o pedeapsă de cinci ani de închisoare în Guyana.

Dar care au fost primele impresii ale celor care au ajuns la fața locului, imediat după ce a avut loc sinuciderea în masă?

„În noiembrie 1978, David Netterville, sergent de operațiuni speciale în Forțele Aeriene ale SUA, servise timp de aproape șapte ani în armată și terminase o misiune în Vietnam”, scria National Geographic, „dar nimic nu l-ar fi putut pregăti pentru ceea ce a văzut în Jonestown, o comună condusă de Jim Jones în pădurile din Guyana” . Primul interviu pe care l-a dat pe această temă le-a fost acrodat celor de la National Geographic în cadrul unui documentar numit Cult Massacre: O zi în Jonestown. „A fost ceva fără precedent”, spunea el. „Am fost șocat cu totul la vederea numărului mare de cadavre întinse pe jos”. Erau cei cărora Jim Jones le promisese o utopie, dar care au primit în schimb moarte.

Trupurile au fost recuperate de Armata SUA, și peste 400 de cadavre nerevendicate au fost îngropate într-o groapă comună din Oakland, California.

„Ajuns la Jonestown pe 20 noiembrie, reporterul Charles Krause de la Washington Post nu a înțeles imediat ce reprezintă masa de culori de pe sol combinată cu trupurile umane. Arătau ca niște confetti care fuseseră aruncate în jurul lor. Dar fiecare dintre acele bucăți de confetti erau de fapt cămașa, rochia, sau ceva de genul, ale unei persoane moarte”.

Pentru cei ajunși acolo în primele momente după incident, scenele și atmosfera de care s-au izbit au fost înfiorătoare, o experiență ce i-a marcat pe viață.

Trupuri inerte ale unor oameni de toate vârstele, acoperite de sute de insecte, un miros înfiorător care ajungea inclusiv la înălțimea elicopterelor ce survolau zona, o mulțime de pahare din hârtie din care se băuse punch-ul otrăvitor, seringi… Imagini rupte dintr-un film de groază. Pentru a opri duhoarea morții, Netterville, și-a pus la nas o mască făcută dintr-o față de pernă înmuiată în loțiunea Old Spice. „De atunci nu mai folosesc Old Spice. Nu mai pot suporta mirosul lui. Nu o să-l mai pot folosi niciodată”.

Unii dintre oameni care au murit ținându-și copiii în brațe. Nici animalele nu au fost cruțate. Au fost uciși câini, și chiar un cimpanezeu pe care-l aduseseră adepții cultului cu ei din California.

David Netterville și echipa pe care o coordona au împărțit zona în secțiuni, pentru a putea număra cadavrele. Primele calcule au fost greșite, așa că au fost nevoiți să reia de câteva ori numărătorile, după ce au văzut că existau decedați inclusiv sub anumite cadavre.

Cei care au reușit să scape de moarte s-au refugiat într-un sat din apropiere. Unul dintre supraviețuitori, care fusese trimis într-o misiune înaintea masacrului, a dus o valiză cu bani la ambasada Uniunii Sovietice din Georgetown. Soția și copilul său au murit, însă. „După ce am văzut ce s-a întâmplat, nu mai puteam nici măcar să gândesc. Tot ce auzeam în creierul meu era: Nu poți muri, nu poți muri, nu poți muri, trebuie să trăiești, trebuie să trăiești, trebuie să trăiești”, spunea acesta.

Surse:

https://www.britannica.com/event/Jonestown

https://www.nationalgeographic.com/history/article/jonestown-guyana-first-responders-eyewitness-account

Vă mai recomandăm să citiți și:

Masacrul de la Jonestown. Jim Jones: „Nu ne-am sinucis. Am comis un act de sinucidere revoluționară”

Povestea sângeroasă a masacrului viking din Peștera Dunmore

Una dintre ultimele vânători ale lui Nicolae Ceaușescu: A împușcat un cerb rar, dar nu s-a mulțumit doar cu atât. A făcut un adevărat masacru

Încă 24 de morminte nemarcate ar putea fi victime ale Masacrului de la Tulsa